Obelisco Porta Napoli

Piazzetta Arco di Trionfo Lecce Lecce


Raggiungilo con SGM
Reach it with SGM
SGM

Italiano

L’Obelisco di Lecce si innalza davanti a Porta Napoli come una grande stele rivolta verso il cielo, carica di simboli, memoria e fascino. È uno dei monumenti più particolari della città, capace di raccontare il passaggio tra la Lecce antica racchiusa nelle mura e la città moderna proiettata verso nuove strade e nuovi orizzonti.

Fu eretto tra il 1822 e il 1826 in onore di Ferdinando I di Borbone, re delle Due Sicilie, promotore della strada Lecce-Taranto. La sua costruzione segnò simbolicamente l’apertura della città verso l’esterno, trasformando l’area davanti a Porta Napoli in un luogo di passaggio, rappresentanza e identità urbana.

Alto circa 20 metri, l’Obelisco fu realizzato dallo scultore salentino Vito Carluccio con i suoi figli. La sua forma richiama gli obelischi egizi, mentre il linguaggio decorativo unisce suggestioni neoclassiche e richiami ancora legati alla tradizione barocca leccese.

La struttura è rivestita in pietra leccese e si sviluppa su una pianta quadrata, con quattro facce orientate verso gli antichi distretti della Terra d’Otranto: Brindisi, Taranto, Gallipoli e Lecce. Per questo motivo il monumento può essere letto come una vera bussola simbolica della provincia storica.

Sulle sue facciate compaiono figure mitologiche, animali, divinità ed epigrafi latine: Taras sul delfino, Ercole, Minerva, Pan, l’aquila e altri emblemi che celebrano le origini e le glorie dei popoli della Terra d’Otranto. Alla base spicca il delfino che azzanna la mezzaluna, antico simbolo di difesa contro le incursioni turche e ancora oggi presente nello stemma della Provincia di Lecce.

In alto, l’ornamentazione si conclude con il Leone e le stelle, richiamo alla costellazione celeste e al carattere quasi misterioso del monumento. Ogni dettaglio sembra custodire un messaggio, invitando il visitatore a osservare con attenzione e a lasciarsi guidare dalla forza evocativa delle immagini scolpite.

L’Obelisco è legato anche a curiosità affascinanti. Si racconta che la pietra leccese fosse stata tinta di nero per farla sembrare basalto, materiale ritenuto più degno del re, ma la pioggia avrebbe presto svelato l’inganno. La sua costruzione, inoltre, fu ostacolata dai carbonari, che di notte sottraevano parte della pietra destinata al cantiere.

Oggi, nonostante il contesto sia cambiato e l’antica piazza sia diventata uno snodo del traffico cittadino, l’Obelisco conserva intatta la sua forza. Visitare questo monumento significa scoprire un simbolo identitario di Lecce, dove storia borbonica, mito e memoria urbana si intrecciano in una delle prospettive più suggestive della città.

English

The Obelisk of Lecce rises in front of Porta Napoli like a great stele facing the sky, filled with symbols, memory, and charm. It is one of the most unique monuments in the city, capable of telling the passage between ancient Lecce enclosed within the walls and the modern city projected towards new roads and new horizons.

It was erected between 1822 and 1826 in honor of Ferdinand I of Bourbon, King of the Two Sicilies, promoter of the Lecce-Taranto road. Its construction symbolically marked the opening of the city to the outside, transforming the area in front of Porta Napoli into a place of passage, representation, and urban identity.

About 20 meters tall, the Obelisk was created by the Salentine sculptor Vito Carluccio with his sons. Its shape recalls Egyptian obelisks, while the decorative language combines neoclassical suggestions and references still linked to the Lecce baroque tradition.

The structure is clad in Lecce stone and develops on a square plan, with four faces oriented towards the ancient districts of the Terra d’Otranto: Brindisi, Taranto, Gallipoli, and Lecce. For this reason, the monument can be read as a true symbolic compass of the historical province.

On its faces appear mythological figures, animals, deities, and Latin inscriptions: Taras on the dolphin, Hercules, Minerva, Pan, the eagle, and other emblems that celebrate the origins and glories of the peoples of the Terra d’Otranto. At the base stands out the dolphin that bites the crescent moon, an ancient symbol of defense against Turkish incursions and still present today in the coat of arms of the Province of Lecce.

At the top, the ornamentation concludes with the Lion and the stars, a reference to the celestial constellation and the almost mysterious character of the monument. Every detail seems to hold a message, inviting the visitor to observe carefully and to be guided by the evocative power of the sculpted images.

The Obelisk is also linked to fascinating curiosities. It is said that the Lecce stone was dyed black to make it look like basalt, a material considered more worthy of the king, but the rain soon revealed the deception. Its construction was also hindered by the carbonari, who at night stole part of the stone destined for the construction site.

Today, despite the changed context and the ancient square becoming a hub of city traffic, the Obelisk retains its strength intact. Visiting this monument means discovering an identity symbol of Lecce, where Bourbon history, myth, and urban memory intertwine in one of the most evocative perspectives of the city.

Español

El Obelisco de Lecce se eleva frente a Porta Napoli como una gran estela orientada hacia el cielo, cargada de símbolos, memoria y encanto. Es uno de los monumentos más singulares de la ciudad, capaz de contar el paso entre la Lecce antigua encerrada en las murallas y la ciudad moderna proyectada hacia nuevas calles y nuevos horizontes.

Fue erigido entre 1822 y 1826 en honor a Fernando I de Borbón, rey de las Dos Sicilias, promotor de la carretera Lecce-Taranto. Su construcción marcó simbólicamente la apertura de la ciudad hacia el exterior, transformando el área frente a Porta Napoli en un lugar de paso, representación e identidad urbana.

Con aproximadamente 20 metros de altura, el Obelisco fue realizado por el escultor salentino Vito Carluccio con sus hijos. Su forma recuerda a los obeliscos egipcios, mientras que el lenguaje decorativo une sugerencias neoclásicas y referencias aún ligadas a la tradición barroca leccese.

La estructura está revestida en piedra leccese y se desarrolla en un plano cuadrado, con cuatro caras orientadas hacia los antiguos distritos de la Tierra de Otranto: Brindisi, Taranto, Gallipoli y Lecce. Por esta razón, el monumento puede ser leído como una verdadera brújula simbólica de la provincia histórica.

En sus fachadas aparecen figuras mitológicas, animales, deidades y epígrafes latinos: Taras sobre el delfín, Hércules, Minerva, Pan, el águila y otros emblemas que celebran los orígenes y las glorias de los pueblos de la Tierra de Otranto. En la base destaca el delfín que muerde la media luna, antiguo símbolo de defensa contra las incursiones turcas y aún presente hoy en el escudo de la Provincia de Lecce.

En la parte superior, la ornamentación concluye con el León y las estrellas, referencia a la constelación celeste y al carácter casi misterioso del monumento. Cada detalle parece guardar un mensaje, invitando al visitante a observar con atención y a dejarse guiar por la fuerza evocadora de las imágenes esculpidas.

El Obelisco también está vinculado a curiosidades fascinantes. Se dice que la piedra leccese fue teñida de negro para hacerla parecer basalto, material considerado más digno del rey, pero la lluvia pronto reveló el engaño. Su construcción, además, fue obstaculizada por los carbonari, que de noche robaban parte de la piedra destinada al taller.

Hoy, a pesar de que el contexto ha cambiado y la antigua plaza se ha convertido en un nudo del tráfico urbano, el Obelisco conserva intacta su fuerza. Visitar este monumento significa descubrir un símbolo identitario de Lecce, donde historia borbónica, mito y memoria urbana se entrelazan en una de las perspectivas más evocadoras de la ciudad.

Deutsch

Der Obelisk von Lecce erhebt sich vor Porta Napoli wie eine große Stele, die zum Himmel zeigt, beladen mit Symbolen, Erinnerung und Charme. Es ist eines der einzigartigsten Denkmäler der Stadt, das den Übergang zwischen dem antiken Lecce, das in den Mauern eingeschlossen ist, und der modernen Stadt, die sich neuen Straßen und Horizonten zuwendet, erzählen kann.

Er wurde zwischen 1822 und 1826 zu Ehren von Ferdinand I. von Bourbon, König der beiden Sizilien, dem Förderer der Straße Lecce-Taranto, errichtet. Sein Bau markierte symbolisch die Öffnung der Stadt nach außen und verwandelte den Bereich vor Porta Napoli in einen Ort des Durchgangs, der Repräsentation und der urbanen Identität.

Etwa 20 Meter hoch, wurde der Obelisk vom salentinischen Bildhauer Vito Carluccio mit seinen Söhnen geschaffen. Seine Form erinnert an ägyptische Obelisken, während die dekorative Sprache neoklassizistische Anklänge und noch an die leccese Barocktradition gebundene Referenzen vereint.

Die Struktur ist mit Lecce-Stein verkleidet und entwickelt sich auf einem quadratischen Grundriss, mit vier Seiten, die auf die alten Bezirke der Terra d’Otranto ausgerichtet sind: Brindisi, Taranto, Gallipoli und Lecce. Aus diesem Grund kann das Denkmal als eine wahre symbolische Kompass der historischen Provinz gelesen werden.

Auf seinen Fassaden erscheinen mythologische Figuren, Tiere, Gottheiten und lateinische Inschriften: Taras auf dem Delfin, Herkules, Minerva, Pan, der Adler und andere Embleme, die die Ursprünge und Ruhm der Völker der Terra d’Otranto feiern. An der Basis sticht der Delfin hervor, der den Halbmond beißt, ein altes Symbol der Verteidigung gegen türkische Überfälle und noch heute im Wappen der Provinz Lecce präsent.

Oben endet die Ornamentik mit dem Löwen und den Sternen, ein Hinweis auf die himmlische Konstellation und den fast mysteriösen Charakter des Denkmals. Jedes Detail scheint eine Botschaft zu bewahren, die den Besucher einlädt, aufmerksam zu beobachten und sich von der evocativen Kraft der skulptierten Bilder leiten zu lassen.

Der Obelisk ist auch mit faszinierenden Kuriositäten verbunden. Es wird erzählt, dass der Lecce-Stein schwarz gefärbt wurde, um wie Basalt auszusehen, ein Material, das als würdiger für den König angesehen wurde, aber der Regen bald die Täuschung offenbarte. Sein Bau wurde außerdem von den Carbonari behindert, die nachts Teile des für die Baustelle bestimmten Steins stahlen.

Heute, trotz des veränderten Kontexts und des alten Platzes, der zu einem Knotenpunkt des Stadtverkehrs geworden ist, behält der Obelisk seine Kraft unverändert. Den Besuch dieses Denkmals zu erleben bedeutet, ein identitätsstiftendes Symbol von Lecce zu entdecken, wo Bourbon-Geschichte, Mythos und urbane Erinnerung sich in einer der eindrucksvollsten Perspektiven der Stadt verweben.

Français

L’Obélisque de Lecce s’élève devant Porta Napoli comme une grande stèle tournée vers le ciel, chargée de symboles, de mémoire et de charme. C’est l’un des monuments les plus particuliers de la ville, capable de raconter le passage entre la Lecce ancienne enfermée dans les murs et la ville moderne projetée vers de nouvelles routes et de nouveaux horizons.

Il a été érigé entre 1822 et 1826 en l’honneur de Ferdinand I de Bourbon, roi des Deux-Siciles, promoteur de la route Lecce-Taranto. Sa construction a symboliquement marqué l’ouverture de la ville vers l’extérieur, transformant la zone devant Porta Napoli en un lieu de passage, de représentation et d’identité urbaine.

Mesurant environ 20 mètres de haut, l’Obélisque a été réalisé par le sculpteur salentin Vito Carluccio avec ses fils. Sa forme rappelle les obélisques égyptiens, tandis que le langage décoratif unit des suggestions néoclassiques et des références encore liées à la tradition baroque leccese.

La structure est revêtue de pierre leccese et se développe sur un plan carré, avec quatre faces orientées vers les anciens districts de la Terre d’Otranto : Brindisi, Taranto, Gallipoli et Lecce. Pour cette raison, le monument peut être lu comme une véritable boussole symbolique de la province historique.

Sur ses façades apparaissent des figures mythologiques, des animaux, des divinités et des épigraphes latines : Taras sur le dauphin, Hercule, Minerve, Pan, l’aigle et d’autres emblèmes qui célèbrent les origines et les gloires des peuples de la Terre d’Otranto. À la base se distingue le dauphin qui mord la lune croissante, un ancien symbole de défense contre les incursions turques et encore présent aujourd’hui dans les armoiries de la Province de Lecce.

En haut, l’ornementation se termine par le Lion et les étoiles, un rappel à la constellation céleste et au caractère presque mystérieux du monument. Chaque détail semble garder un message, invitant le visiteur à observer attentivement et à se laisser guider par la force évocatrice des images sculptées.

L’Obélisque est également lié à des curiosités fascinantes. On raconte que la pierre leccese avait été teintée en noir pour la faire ressembler à du basalte, un matériau jugé plus digne du roi, mais la pluie aurait bientôt révélé la tromperie. Sa construction a également été entravée par les carbonari, qui volaient la nuit une partie de la pierre destinée au chantier.

Aujourd’hui, malgré le contexte changé et l’ancienne place devenue un carrefour du trafic urbain, l’Obélisque conserve intacte sa force. Visiter ce monument signifie découvrir un symbole identitaire de Lecce, où histoire bourbonienne, mythe et mémoire urbaine s’entrelacent dans l’une des perspectives les plus évocatrices de la ville.

Português

O Obelisco de Lecce ergue-se diante da Porta Napoli como uma grande estela voltada para o céu, carregada de símbolos, memória e charme. É um dos monumentos mais singulares da cidade, capaz de contar a passagem entre a Lecce antiga, enclausurada nas muralhas, e a cidade moderna projetada para novas estradas e novos horizontes.

Foi erguido entre 1822 e 1826 em homenagem a Fernando I de Bourbon, rei das Duas Sicílias, promotor da estrada Lecce-Taranto. Sua construção marcou simbolicamente a abertura da cidade para o exterior, transformando a área em frente à Porta Napoli em um lugar de passagem, representação e identidade urbana.

Com cerca de 20 metros de altura, o Obelisco foi realizado pelo escultor salentino Vito Carluccio com seus filhos. Sua forma remete aos obeliscos egípcios, enquanto a linguagem decorativa une sugestões neoclássicas e referências ainda ligadas à tradição barroca leccese.

A estrutura é revestida em pedra leccese e se desenvolve em um plano quadrado, com quatro faces orientadas para os antigos distritos da Terra de Otranto: Brindisi, Taranto, Gallipoli e Lecce. Por essa razão, o monumento pode ser lido como uma verdadeira bússola simbólica da província histórica.

Em suas fachadas aparecem figuras mitológicas, animais, divindades e epígrafes latinas: Taras sobre o golfinho, Hércules, Minerva, Pã, a águia e outros emblemas que celebram as origens e as glórias dos povos da Terra de Otranto. Na base destaca-se o golfinho que morde a meia-lua, um antigo símbolo de defesa contra as incursões turcas e ainda presente hoje no brasão da Província de Lecce.

No topo, a ornamentação se conclui com o Leão e as estrelas, referência à constelação celeste e ao caráter quase misterioso do monumento. Cada detalhe parece guardar uma mensagem, convidando o visitante a observar com atenção e a deixar-se guiar pela força evocativa das imagens esculpidas.

O Obelisco também está ligado a curiosidades fascinantes. Conta-se que a pedra leccese foi tingida de preto para parecer basalto, material considerado mais digno do rei, mas a chuva logo revelou o engano. Sua construção, além disso, foi dificultada pelos carbonari, que à noite roubavam parte da pedra destinada ao canteiro.

Hoje, apesar do contexto ter mudado e a antiga praça ter se tornado um nó do tráfego urbano, o Obelisco conserva intacta sua força. Visitar este monumento significa descobrir um símbolo identitário de Lecce, onde história bourboniana, mito e memória urbana se entrelaçam em uma das perspectivas mais evocativas da cidade.

Română

Obeliscul din Lecce se înalță în fața Porta Napoli ca o mare stea îndreptată spre cer, plină de simboluri, memorie și farmec. Este unul dintre cele mai unice monumente ale orașului, capabil să povestească trecerea între Lecce antică, închisă în ziduri, și orașul modern, proiectat spre noi drumuri și noi orizonturi.

A fost ridicat între 1822 și 1826 în onoarea lui Ferdinand I de Bourbon, regele celor Două Sicilii, promotor al drumului Lecce-Taranto. Construcția sa a marcat simbolic deschiderea orașului către exterior, transformând zona din fața Porta Napoli într-un loc de trecere, reprezentare și identitate urbană.

Având o înălțime de aproximativ 20 de metri, Obeliscul a fost realizat de sculptorul salentin Vito Carluccio împreună cu fiii săi. Forma sa amintește de obeliscurile egiptene, în timp ce limbajul decorativ îmbină sugestii neoclasice și referințe încă legate de tradiția barocă leccese.

Structura este acoperită cu piatră leccese și se dezvoltă pe un plan pătrat, cu patru fețe orientate spre vechile districte ale Țării Otranto: Brindisi, Taranto, Gallipoli și Lecce. Din acest motiv, monumentul poate fi citit ca o adevărată busolă simbolică a provinciei istorice.

Pe fețele sale apar figuri mitologice, animale, divinități și epigrafe latine: Taras pe delfin, Hercule, Minerva, Pan, vulturul și alte embleme care celebrează originile și gloriile popoarelor din Țara Otranto. La bază se remarcă delfinul care mușcă din luna în creștere, un simbol antic al apărării împotriva incursiunilor turcești și încă prezent astăzi în stema Provinciei Lecce.

În vârf, ornamentația se încheie cu Leul și stelele, un apel la constelația cerească și la caracterul aproape misterios al monumentului. Fiecare detaliu pare să păstreze un mesaj, invitând vizitatorul să observe cu atenție și să se lase ghidat de forța evocatoare a imaginilor sculptate.

Obeliscul este legat și de curiozități fascinante. Se spune că piatra leccese a fost vopsită în negru pentru a părea bazalt, un material considerat mai demn de rege, dar ploaia a dezvăluit repede înșelăciunea. Construcția sa a fost, de asemenea, împiedicată de carbonari, care noaptea furau parte din piatra destinată șantierului.

Astăzi, deși contextul s-a schimbat și vechea piață a devenit un nod al traficului urban, Obeliscul își păstrează intactă forța. Vizitarea acestui monument înseamnă a descoperi un simbol identitar al Lecce, unde istorie bourbonică, mit și memorie urbană se împletesc în una dintre cele mai evocatoare perspective ale orașului.

Nederlands

De Obelisk van Lecce rijst voor Porta Napoli op als een grote stele die naar de lucht is gericht, vol symbolen, herinnering en charme. Het is een van de meest unieke monumenten van de stad, in staat om de overgang tussen het oude Lecce, omgeven door muren, en de moderne stad, die zich richt op nieuwe wegen en nieuwe horizonten, te vertellen.

Het werd opgericht tussen 1822 en 1826 ter ere van Ferdinand I van Bourbon, koning van de Twee Siciliën, de promotor van de weg Lecce-Taranto. De bouw ervan markeerde symbolisch de opening van de stad naar buiten, waardoor het gebied voor Porta Napoli werd omgevormd tot een plaats van doorgang, representatie en stedelijke identiteit.

Ongeveer 20 meter hoog, werd de Obelisk gemaakt door de Salentijnse beeldhouwer Vito Carluccio met zijn zonen. De vorm doet denken aan Egyptische obelisken, terwijl de decoratieve taal neoclassicistische suggesties en verwijzingen combineert die nog steeds verbonden zijn met de leccese baroktraditie.

De structuur is bekleed met leccese steen en ontwikkelt zich op een vierkant plan, met vier zijden gericht op de oude districten van de Terra d’Otranto: Brindisi, Taranto, Gallipoli en Lecce. Om deze reden kan het monument worden gelezen als een ware symbolische kompas van de historische provincie.

Op zijn gevels verschijnen mythologische figuren, dieren, godheden en Latijnse inscripties: Taras op de dolfijn, Hercules, Minerva, Pan, de adelaar en andere emblemen die de oorsprongen en glorie van de volkeren van de Terra d’Otranto vieren. Aan de basis steekt de dolfijn die de halve maan bijt uit, een oud symbool van verdediging tegen Turkse invallen en nog steeds aanwezig in het wapen van de Provincie Lecce.

Bovenaan eindigt de ornamentatie met de Leeuw en de sterren, een verwijzing naar de hemelse constellatie en het bijna mysterieuze karakter van het monument. Elk detail lijkt een boodschap te bewaren, die de bezoeker uitnodigt om aandachtig te observeren en zich te laten leiden door de evocatieve kracht van de gebeeldhouwde afbeeldingen.

De Obelisk is ook verbonden met fascinerende curiositeiten. Er wordt verteld dat de leccese steen zwart was geverfd om eruit te zien als basalt, een materiaal dat als waardiger voor de koning werd beschouwd, maar de regen zou snel de bedrog onthullen. De bouw ervan werd bovendien belemmerd door de carbonari, die 's nachts een deel van de steen bestemd voor de bouwplaats stalen.

Vandaag de dag, ondanks dat de context is veranderd en het oude plein een knooppunt van stadsverkeer is geworden, behoudt de Obelisk zijn kracht intact. Het bezoeken van dit monument betekent het ontdekken van een identiteitsymbool van Lecce, waar bourbon geschiedenis, mythe en stedelijke herinnering zich verweven in een van de meest evocatieve perspectieven van de stad.

中文

莱切方尖碑矗立在纳波利门前,像一块面向天空的大石碑,充满了象征、记忆和魅力。它是这座城市最独特的纪念碑之一,能够讲述被围墙包围的古莱切与面向新道路和新视野的现代城市之间的过渡。

它于1822年至1826年间为两西西里王国的国王费迪南德一世而建,他是莱切-塔兰托公路的倡导者。它的建造象征性地标志着城市向外开放,将纳波利门前的区域转变为一个通行、代表和城市身份的地方。

方尖碑高约20米,由萨伦蒂诺雕塑家维托·卡尔鲁乔及其子女制作。它的形状让人联想到埃及方尖碑,而装饰语言则结合了新古典主义的暗示和仍与莱切巴洛克传统相关的元素。

该结构用莱切石覆盖,呈方形平面,四个面朝向古老的奥特朗托地区:布林迪西、塔兰托、加利波利和莱切。因此,这座纪念碑可以被视为历史省份的真正象征性指南针。

在其面上出现了神话人物、动物、神灵和拉丁铭文:塔拉斯骑在海豚上、赫拉克勒斯、米涅瓦、潘、鹰以及其他庆祝奥特朗托地区人民的起源和荣耀的徽章。在底部,海豚咬住新月,古老的防御符号,抵御土耳其入侵,至今仍出现在莱切省的徽章上。

在顶部,装饰以狮子和星星结束,呼应天体星座和纪念碑几乎神秘的特征。每个细节似乎都藏有信息,邀请游客仔细观察,并让他们被雕刻图像的召唤力量所引导。

方尖碑还与迷人的趣闻有关。传说莱切石曾被染成黑色,以使其看起来像玄武岩,这种材料被认为更配得上国王,但雨水很快揭示了这个骗局。此外,它的建造还受到碳匠的阻碍,他们在夜间偷走了部分用于工地的石材。

如今,尽管环境已改变,古老的广场已成为城市交通的枢纽,但方尖碑依然保持着它的力量。参观这座纪念碑意味着发现莱切的身份象征,在这里,波旁历史、神话和城市记忆交织在城市最具吸引力的视角之一。